Adunarea generală a acţionarilor este organul de deliberare şi decizie al
societăţii pe acţiuni. Cuprinzând pe toţi acţionarii, adunarea generală exprimă
voinţa socială şi decide asupra tuturor problemelor date de lege în competenţa sa.
Adunarea generală se ţine la sediul societăţii şi în locul indicat în convocare, afară
de cazul când prin actul constitutiv s-a dispus altfel3
. Există trei categorii de adunări
generale ale acţionarilor: ordinare, extraordinare şi speciale. Potrivit art. 110 alin. (1)
din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, adunările generale sunt ordinare şi extraordinare, iar art. 116 recunoaşte
în mod expres adunările generale speciale. Legea nr. 31/1990 stabileşte atribuţiile
fiecăruia dintre adunările generale, precum şi condiţiile de cvorum şi majoritate
pentru luarea deciziilor.
Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, convocă de îndată adunarea
generală, la cererea acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin
5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede
astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţiile ce intră în atribuţiile adunării. Evident că
administratorii nu vor demara procedurile de convocare, chiar şi în situaţia în care
acţionarii reprezentând mai mult de 5% din capitalul social al societăţii solicită
desfăşurarea unei adunări generale, dacă problemele pe care le consideră de
discutat în cadrul adunării nu sunt de competenţa adunării generale.
Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicare convocării.
Dacă în cazul adunărilor generale ordinare există obligativitatea desfăşurării
adunării cel puţin o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie. In cazul adunării
generale extraordinare legea nu mai impune obligativitatea unei periodicităţi cu
privire la desfăşurarea acesteia, ci ea va fi convocată ori de câte ori este necesar.
Convocarea unei adunări generale nu poate fi determinată exclusiv de
solicitarea acţionarilor. Astfel, având în vedere faptul că art. 111 alin. (1) stabileşte
că adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 5
luni de la încheierea exerciţiului financiar pe anul precedent, rezultă că şi
administratorii, se pot autosesiza în vederea convocării adunării generale, cu atât
mai mult cu cât legea chiar impune termene limită înăuntrul cărora adunarea
generală ordinară anulă trebuie desfăşurată.